Copilul tău vibrant și vorbăreț devine brusc tăcut și agățat la petrecerile de ziua de naștere sau pe terenul de joacă? E greu să-l vezi cum privește de pe margine și e firesc să-ți faci griji.
Vestea bună este că timiditatea este un temperament comun, nu o trăsătură permanentă. Cu răbdare și strategiile potrivite, poți fi antrenorul care îți susține copilul și îl poți ajuta să-și dezvolte încrederea în sine în socializare și să-și lase personalitatea minunată să strălucească.
Înțelegerea cauzelor timidității la copii
Înainte de a trece la soluții, este util să înțelegem ce se întâmplă sub suprafață.
Ce îl face pe un copil timid?
Timiditatea nu este o alegere. Adesea este un amestec al câtorva lucruri:
- Temperament: Unii dintre noi pur și simplu ne naștem mai precauți. Acești copii “care se încălzesc lent” preferă să observe de la o distanță sigură înainte de a se simți pregătiți să se aventureze într-o situație nouă.
- Genetică: Dacă tu sau partenerul tău ați fost timizi în copilărie, există șanse mari ca și copilul tău să fi moștenit această tendință.
- Mediu: Lipsa de practică, un istoric de critici sau chiar și simplul fapt de a fi cel mai tânăr dintr-un grup pot contribui la sentimente de timiditate.
Copil timid vs. Introvertit vs. Anxietate socială
Acești termeni sunt adesea folosiți interschimbabil, dar au înțelesuri diferite.
- O copil timid vrea să se conecteze, dar se teme să fie judecat sau respins.
- Un copil introvertit își iau energia din singurătate și se pot simți epuizați de prea mult timp petrecut cu oamenii, chiar dacă nu le este frică.
- Anxietate socială este o frică mai intensă, copleșitoare, care ne împiedică viața de zi cu zi, cum ar fi mersul la școală sau întâlnirea cu prietenii.
Distincția dintre timiditate și autism
Aceasta este o altă distincție importantă. Un copil timid dorește adesea să interacționeze într-un mod obișnuit, dar este ținut în loc de frică. Un copil cu autism poate avea moduri diferite de a comunica și de a relaționa cu ceilalți. Provocările sale sociale provin din procesarea diferită a lumii sociale, nu din teama de judecată. Dacă aveți nelămuriri, un specialist vă poate oferi clarificări.
12 strategii pentru a-ți ajuta copilul timid să socializeze
Încrederea copilului tău începe acasă. Crearea unui mediu de susținere este cel mai important prim pas.
1. Evitați să vă etichetați copilul drept ‘timid’
Când spunem “O, e doar timid”, fără să vrem, îi punem într-o cutie. Copiii se ridică la înălțimea etichetelor pe care le-o dăm. În schimb, reformulează situația. Dacă cineva încearcă să-l preseze pe copilul tău, poți spune: “Îi place să se uite puțin înainte să se alăture. Va fi gata în curând!”
2. Spune-le copiilor tăi că sunt minunați
Dezvoltă-le stima de sine în afara abilităților sociale. Este copilul tău un artist fantastic, un alergător rapid sau o soră mai mare amabilă? Laudă-i aceste lucruri! Când do asumă-ți un risc social, laudă efort, nu doar rezultatul. “Te-am văzut salutându-l pe băiatul ăla la bibliotecă. A fost foarte curajos!‘ înseamnă mai mult decât ’Ești atât de bun la a-ți face prieteni”.“
3. Empatizați și validați sentimentele lor
Când copilul tău se agață de tine, inima lui s-ar putea să-i bată cu putere. Dacă îi ignori frica cu “Nu fi prostuț, du-te și joacă-te!”, îl vei face să se simtă neînțeles. În schimb, îngenunchează și recunoaște-o: “Văd că ești puțin nervos. E în regulă. Hai să-i privim pe copii împreună câteva minute.”
4. Nu supraproteja, încurajează cu blândețe
Este atât de tentant să răspunzi în numele lor atunci când un adult bine intenționat le pune o întrebare și primești tăcere în schimb. Dar când intervenim constant, transmitem mesajul: “Nu poți face asta fără mine”. Acordă-le un moment de tăcere pentru a încerca mai întâi. Poți oricând să intervii dacă este nevoie, dar dă-le șansa de a-și găsi propria voce.
Odată ce fundația este pusă, poți începe să îi îndrumi activ cu aceste tehnici simple și practice.
5. Fii modelul lor
Copilul tău te privește mereu și învață de la tine. Lasă-l să te vadă dând un exemplu de comportament social pozitiv. Vorbește cu casiera de la magazinul alimentar, salută prietenos un vecin în timpul plimbării și fii cald și primitor cu ceilalți. Acest lucru îi arată cum arată o interacțiune încrezătoare și prietenoasă într-un mod lipsit de stres.
6. Exersați acasă cu jocuri de rol
Transformă abilitățile sociale într-un joc. Folosește păpuși sau animale de pluș pentru a interpreta scenarii comune. Poți exersa cum să te alături unui joc, cum să ceri rândul tău sau pur și simplu cum să te prezinți. Repetă elementele de bază, cum ar fi contactul vizual, zâmbetul și folosirea unei voci clare. Această “repetiție generală” de acasă face ca experiența reală să pară mult mai puțin intimidantă.
7. Pregătiți și previzualizați situațiile sociale
Copiii timizi se descurcă mai bine când știu la ce să se aștepte. Înainte de a merge la o petrecere sau la o clasă nouă, vorbește despre asta. Spune: “Mergem mâine la petrecerea lui Leo. Îl mai ții minte pe Leo din parc? Va fi un castel gonflabil și vom mânca tort.” Încearcă să ajungi cu câteva minute mai devreme pentru a-i permite copilului tău să se obișnuiască cu spațiul înainte să se umple de oameni și zgomot.
8. Începeți cu întâlniri de joacă individuale
Grupurile mari pot fi copleșitoare. Începeți cu niște lucruri mici. Invitați un prieten la o întâlnire de joacă scurtă și structurată acasă, unde copilul dumneavoastră se simte cel mai în siguranță. Planificarea unei activități, cum ar fi coacerea fursecurilor sau construirea cu piese LEGO, elimină presiunea de a purta o conversație.
Înainte de o întâlnire față în față, puteți aranja și o “întâlnire de joacă digitală”. Folosind o platformă securizată concepută pentru copii, cum ar fi JusTalk Kids, permite celor doi copii să se conecteze față în față, fără presiunea de a împărți un spațiu fizic. Deoarece nu există străini, iar părinții dețin controlul asupra listei de contacte, oferă un mediu sigur pentru interacțiune. Funcțiile distractive și interactive, cum ar fi mâzgălitul sau jocurile împreună în timpul apelului, pot acționa ca modalități naturale de a sparge gheața, ajutându-l pe copilul timid să construiască o conexiune cu un coleg înainte de a se întâlni față în față.
9. Învață-i cum să se alăture unui grup
Copiii cred adesea că trebuie să facă o intrare grandioasă, ceea ce este terifiant. Îndrumați-i cu o abordare mai subtilă: strategia “priviți și apoi amestecați”. Învățați-i să observe un grup de copii care se joacă timp de un minut pentru a înțelege jocul. Apoi, pot căuta o modalitate naturală de a se alătura, cum ar fi să înceapă să facă o acțiune similară alături de ei.
10. Stabilește obiective mici, realizabile
Lucrează cu copilul tău pentru a stabili un obiectiv mic pentru săptămână. Poate fi “să-i faci cu mâna unui prieten de la școală” sau “spune ‘mulțumesc’ bibliotecarului”. Când îl atinge, sărbătorește! Acest lucru dezvoltă un sentiment puternic de “pot să o fac!”.”
11. Încercați să folosiți cărți și povești
Mergi la bibliotecă și caută cărți despre personaje timide. Citirea poveștilor despre alții care simt la fel îi ajută să-și normalizeze sentimentele. De asemenea, le poate oferi idei și scenarii pentru a-și gestiona propriile provocări sociale.
12. Împărtășește-ți propria experiență
Normalizați sentimentul de nervozitate vorbind despre propriile experiențe. Povestiți despre o perioadă în care v-ați simțit timizi sau anxioși înaintea unei prezentări sau la o petrecere. Când copiii aud că până și părinții lor încrezători și capabili simt uneori așa, acest lucru îi îndepărtează de rușine și îi ajută să realizeze că nu sunt singuri.
Când ar trebui părinții să solicite ajutor profesional
Deși, în majoritatea cazurilor, timiditatea este o parte normală a dezvoltării, există momente când ar putea fi un semn a ceva mai mult.
Când timiditatea ar putea fi o problemă mai mare
Fii atent la timiditatea care:
- Îi împiedică în mod constant să meargă la școală sau să desfășoare activitățile normale ale copilului.
- Provoacă simptome fizice intense, cum ar fi atacuri de panică, dureri de stomac sau dureri de cap.
- Duce la evitarea completă a tuturor interacțiunilor cu colegii.
Cu cine să vorbești
Dacă ești cu adevărat îngrijorat/ă, nu ezita să ceri ajutor. Pediatrul sau profesorul copilului tău este un excelent punct de plecare. Aceștia pot oferi informații și, dacă este necesar, te pot îndruma către un psiholog pentru copii care poate oferi îndrumări specializate.
Descarcă aplicația JusTalk Kids astăzi! Ajută-i să-și dezvolte încrederea, apel cu apel.
Întrebări frecvente (FAQ)
Î: Este timiditatea copilului meu vina mea?
O: Deloc! Timiditatea face cel mai adesea parte din temperamentul natural al unui copil, la fel ca ochii albaștri sau părul șaten. Nu este cauzată de creșterea copiilor, dar o abordare parentală pozitivă îl poate ajuta cu siguranță pe copilul dumneavoastră să o gestioneze.
Î: Își va depăși copilul meu timiditatea?
O: Mulți copii devin mai încrezători pe măsură ce cresc, dar acest lucru nu este automat. Strategiile de susținere pe care le folosești - cum ar fi exersarea acasă și dezvoltarea stimei de sine - joacă un rol imens în a-i ajuta să depășească aspectele mai dificile ale timidității lor.
Î: Care este diferența dintre timiditate și introversiune?
O: Pe scurt: frică vs. energie. Un copil timid se teme adesea de judecata socială, chiar dacă vrea să se conecteze. Un copil introvertit nu este neapărat temător, dar se simte epuizat de prea multă interacțiune socială și are nevoie de timp pentru a fi singur, pentru a se reîncărca.
Î: Ar trebui să-mi împing copilul în situații sociale pentru a-l obișnui cu ele?
O: A împinge un copil înainte de a fi pregătit poate adesea să aibă efectul invers și să-i crească anxietatea. În loc să-l împingi, “antrenează-l” cu blândețe. Începe cu pași mici, ușor de gestionat, cum ar fi întâlnirile de joacă individuale și pregătește-l pentru ceea ce se așteaptă în situații noi.